Buletin Info

Vrei sa primesti ultimile materiale pe mail? Inscrie-te la buletinul info!

Comentarii recente

 Prognoza meteo

Clipe…alese

Fluierașii

Soarele apune la:

Hrana îngerilor

De  Lael  C a e s a r

Nimic în viaţă nu trebuie să vină înaintea manei.

“Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; şi au ajuns în pustia Sin, care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieşirea lor din ţara Egiptului. Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit în pustia aceea împotriva lui Moise şi Aaron. Copiii lui  Israel le-au zis: Cum de n-am murit loviţi de mâna Domnului în ţara Egiptului, când şedeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.” (Ex. 16:1-3).

Nemernici nerecunoscători

De ce nu ne-a omorât Dumnezeu în Egipt? Dumnezeu abia îi scosese din Egipt, iar acum ei blestemau. Doreau să se întoarcă înapoi: “O duceam bine acolo,” spuneau ei. Ceea ce este o atitudine de nerecunoştinţă la cel mai înalt nivel! Poate că le este foame. Dar asta nu înseamnă că era mâncare. Abia veniseră de la Elim, unde găsiseră apă dulce şi curmali. Dar lor le era foame de oalele cu carne din Egipt (Ex. 16:3). Asta înseamnă că acest devoţional nu este despre vegetarianism! În plus, ce este atât de minunat în Egiptul în care Israel vrea să se întoarcă? Dumnezeu îi eliberase de tirania lui Faraon, iar ei doresc să se întoarcă. Există metafore biblice revoltătoare despre acest tip de gândire – câinele care se întoarce la voma lui şi scroafa care se tăvăleşte în mocirlă (2 Petru 2:22). Ce ar putea fi mai ciudat decât să mă întorc de la Isus şi sângele Lui iertător şi să mă îndrept spre degradarea din care El m-a salvat ieri?

Dumnezeul uimitor

OK, vreţi să mergeţi înapoi? Atunci mergeţi! Asta aş spune eu. M-aş lăsa bătut. Până la urmă, fac tot posibilul să ajut, iar tot ceea ce fac ceilalţi este să se văicărească, să plângă şi să mă insulte. Dar Dumnezeul uimitor nu mă abandonează niciodată. Mă iubeşte prea mult. Va face tot posibilul să mă ajute să merg înainte. Aşa că, în loc să lase pe Israel să se întoarcă la ruşine şi victimizare, El le propune un fel de demonstraţie: “Astă seară,” i-au anunţat Moise şi Aron, “veţi înţelege că Domnul este Acela, care v-a scos din ţara Egiptului. Şi mâine dimineaţă, veţi vedea slava Domnului;” (Ex. 16:6, 7).

Analizând limbajul din Exodul 16:6,7 cu standardul lui Dumnezeu din acelaşi pasaj, ne dăm seama că El nu este pasionat de această dramă. În Exodul 6 Dumnezeu îl informează pe Moise că modalitatea de a şti că El este Dumnezeu, care i-a scos din robie, este aceea de a vedea ce le-a făcut egiptenilor. Când Dumnezeu spune “şi veţi cunoaşte” către Moise, sau lui Ezechiel (6:7, 10; 11:9, 10, etc.), nu trebuie să ne gândim că zâmbea. Dumnezeu nu trimite prepeliţe pentru că este fericit. Este şi mai clar a doua oară când o face: “ Pe când carnea era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului; şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.” (Num. 11:33; cf. Ps. 106:15).

Deci ce face Dumnezeu atunci când este mâhnit în legătură cu oamenii care i-au uitat minunile? Inventează pentru ei o modalitate de a nu uita. Şi o face dându-le mană.

Manna

Ce este mana? Nu ştiu. Israel nu ştia. Din acest motiv i-au spus mană. Au numit-o “Ce este aceasta?” (Ex. 16:15, 31). Mana, vedeţi, nu este ceva ce se poate cumpăra de la magazinul din colţ. Mana este atât de rară, încât nimeni n-o văzuse înainte.

Ce este mana? Mana este aliment – un aliment neimpresionant şi ciudat. Nu din aceeaşi categorie cu alimentele din restaurantele de cinci stele sau din cafenelele de colegiu, în care copiii se plâng de mâncare. Cuvintele care descriu mana, din Exodul 16:14 sunt: “mărunt” sau “mic” şi “ca bobiţele de gheaţă”.

“Mărunt” nu este chiar aşa de fin. Este acelaşi cuvânt pe care Faraon îl foloseşte pentru a descrie spicele şi vacile din cel de-al doilea vis al său: sfrijite şi urâte. Mana nu este pentru laudă; este pentru hrană. Şi “ca nişte fulgi,” celălalt cuvânt, nu mai apare nicăieri în Biblie. Este unic. Cel mai apropiat cuvânt de termenul ebraic pentru “ca nişte fulgi” este verbul aramaic care înseamnă “a decoji,” şi, în forma intensivă, “a decoji bobul.” Asta deoarece pentru a ajunge la miez, prin decojire, trebuie să depui efort, să zdrobeşti, să sufli cojile şi apoi să obţii mâncarea.

Mana, se pare, implică muncă. Tot ce trebuie să faci este să o culegi. Dar cineva poate că a transpirat înainte; cineva a sângerat pentru ca tu să ai pâine. Aşa ai putut avea mană. Hrana îngerilor, aşa cum o numea psalmistul (Ps. 78:25).Şi cum o obţii? Te ridici din pat. Nu o poţi culege din pat. Şi nu amâna să te ridici din pat. Şi nu te ocupi de alte lucruri importante mai înainte – sms-uri, telefoane, bursă sau ştirile din ziar. Nimic în viaţă nu trebuie să vină înainte de mană. Aşa că jos pătura; afară în aer proaspăt; stai în genunchi; culege mana. Te trezeşti şi termini repede de cules, pentru că soarele va topi mana (Ex. 16:21).

Deci ziua începe cu mană. Nimic în viaţă nu trebuie să vină înainte de mană. Mana este prima: toată lumea se trezeşte înainte de răsărit, îngenunchează pe pământ devreme, pentru a culege ceea ce Dumnezeu trimite în fiecare dimineaţă. Pentru că este ca vitamina C – nu poţi stoca multă şi apoi să uiţi de ea pentru o vreme. Trebuie s-o iei în fiecare zi. În fiecare zi, pentru aceazi. În fiecare zi, dimineaţa devreme. Nimeni n-o poate culege pentru tine; fiecare o culege pentru sine, fiecare în raport cu nevoile personale (Ex. 16:16, 21).

Mana este acţiunea sentimentelor despre care cânţi:

“Doamne, dimineaţa să auzi

Vocea mea care se ridică;

Către Tine voi înălţa ruga mea,

Către Tine îmi voi ridica privirea.”

 Despre aducerea aminte

În momente de uitare ne putem îndrepta către ştiri de ultimă oră de la bursă, evenimente politice, dezastre naturale şi războaie, ca şi cum acestea ne-ar putea potoli foamea. Cu siguranţă încă aveam nevoie de mană. Mana este pentru aducere aminte. Este pentru a te supune, a asculta, şi pentru a nu uita. Mana este devreme, în fiecare dimineaţă din cei 40 de ani de rătăcire prin pustie, prin apostazie şi iertare, prin răzvrătire şi providenţă, de două ori mai multă vinerea (Ex. 16:22), şi niciodată în Sabat. Mana se strică într-o zi dacă încerci s-o păstrezi. Mana durează veşnic dacă asculţi de Dumnezeu şi pui un vas plin cu ea în chivot (vers. 33).

Mana, ca şi Sabatul, este un miracol despre aducerea aminte. Vasul cu mana care nu se strică niciodată stă alături de tablele celor 10 Porunci în chivot, completând ciclul aducerii aminte despre a face sau a renunţa, a asculta prin muncă şi a asculta prin odihnă. Pentru că Dumnezeul celor şase zile este şi Dumnezeul zilei a şaptea. Şi Acela care ne dăruieşte pâinea cea de toate zilele este Singurul în care ne putem găsi liniştea săptămânală şi veşnică.

Mana este o chestiune de respectare a termenilor Lui: “Şase zile să munceşti.” Sabatul este acelaşi: “să nu faci nicio lucrare în ea” (Ex. 20:9,10). Astfel mana şi Sabatul sunt o unitate: Domnul Sabatului este pâinea vie din cer, mana care ne dă viaţă pentru totdeauna (Ioan 6:51,58). Trăim căutându-L pe El mai întâi. Nimic în viaţă nu vine înainte de mană.*

Scripture quotations marked NASB are from the New American Standard Bible, copyright © 1960, 1962, 1963, 1968, 1971, 1972, 1973, 1975, 1977, 1995 The Lockman Foundation. Folosit cu permisiune.

La e l C a e s a r,  e st e  e d i t o r a s o c i a t a l re v ist e i A d v e n t ist World

(sursa ro.adventistworld.org)

VN:F [1.9.22_1171]
Cum ți-a plăcut articolul?
Rating: 9.8/10 (4 votes cast)
Hrana îngerilor, 9.8 out of 10 based on 4 ratings
Share

Scrie un comentariu

 

 

 

Puteti folosi aceste taguri HTML

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Please leave these two fields as-is:

Protected by Invisible Defender. Showed 403 to 1.196.941 bad guys.