Buletin Info

Vrei sa primesti ultimile materiale pe mail? Inscrie-te la buletinul info!

Comentarii recente

 Prognoza meteo

Clipe…alese

Niște șoapte...

Soarele apune la:

Pagina pastorului

  

 

   

…  să fiţi binecuvântaţi de bunul Dumnezeu !  

                                       Lupu Săvel

 

 

 

 

 

“Familia lui Dumnezeu”

familia În sabatul din 17 august prin harul lui Dumnezeu  în biserica din Suceava opt suflete prețioase din tot districtul Suceava, au ales să-L urmeze pe Isus și au încheiat legământul cu Dumnezeu în apa botezului.  Atmosfera înălțătoare, cântecul de lauda,  ruga, Cuvântul Domnului rostit, au fost ca o oglindire a bucuriei din Ceruri. Familia lui Dumnezeu din cer și de pe pământ era reunită în actul solemn al închinării. Bucuria a fost sporită și de faptul că printre cei botezați sunt și două surori care provin din localități fără prezenta adventistă .

casa arsa 2Din nefericire, chiar îcasa arsan noaptea următoare,  casa uneia din surorile nou botezate  din satul Zăhăreşti comuna Stroiești a luat foc.  Acoperișul și o parte a casei a ars aproape complet  fiind cu greutate stins de sătenii ce au sărit în ajutor pentru ca focul să nu se răspândească.

A doua zi familia lui Dumnezeu s-a reunit din nou; au fost înălțate rugăciuni dar au fost făcute și planuri. Bunul Dumnezeu a deschis inimile copiilor Săi astfel încât doar în câteva zile ala lucruu fost adunați banii și materialele necesare pentru un nou acoperiș. În cea de a zecea zi mai precis pe 27 august familia lui Dumnezeu s-a reunit din nou. De data aceasta pe lângă rugăciuni și planuri fiecare a venit cu uneltele de lucru. Un grup de zece frați din comunitatea Matca, jud. Galați, erau deja prezenți încă de dimineață pentru ca împreună cu frații de la Stroiești și cu cei din Suceava în mai puțin de o zi să monteze tot acoperișul. Lacrimile de necaz, odată cu trecerea zilei dar și cu definitivarea unui nou acoperiș se transformau în lacrimi de bucurie și mulțumire la adresa lui Dumnezeu. Seara când lucrul era făcut, în ciuda volumului mare de lucru de peste zi și a oboselii acumulate, familia lui Dumnezeu s-a plecat în rugăciune de mulțumire și laudă la adresa lui Dumnezeu. Iată câteva gânduri inspirate:

„Hristos iubește ființele cerești care înconjoară tronul Său; dar cum poate fi măsurată iubirea cea mare cu care ne-a iubit pe noi? Noi nu putem să o înțelegem, dar putem ști din experiență că e adevărată. Iar dacă păstrăm legătura de rudenie cu El, cu câtă iubire vom privi lucrandla aceia care sunt frații și surorile noastre în Domnul! Nu ar trebui să ne grăbim să recunoaștem pretențiile rudeniei noastre dumnezeiești?  Fiind adoptați în familia lui Dumnezeu, nu ar trebui să onorăm pe Tatăl nostru și rudenia noastră? (DA 328)  Niciodată nu este primit cineva din familia lui Satana în familia lui Dumnezeu fără să trezească împotrivirea hotărâtă a vrăjmașului.  Lupta se repetă cu fiecare suflet care este salvat de sub puterea celui rău și al cărui nume este scris în Cartea Vieții Mielului.(T5 471)  Dar Acela care a fost atunci nădejdea lui Israel, apărarea lui, îndreptățirea și răscumpãrarea lui, este și astăzi nănădejdea bisericii.”(PK 586)  Mă bucur că apagatarțin acestei familii! Să-L onorăm pe Dumnezeu ca Tată al nostru și să ne respectăm și să ne ajutăm unul pe altul! Bunul Dumnezeu să-și binecuvinteze familia Sa ! Într-o bună zi, familia lui Dumnezeu, din ceruri și de pe pământ se va reuni din nou, nu doar pentru o zi de sabat sau pentru o perioadă de câteva zile, ci – pentru veșnicii !

 

 

 “Uspenie”

Data de 15 august marchează pentru mulți oameni una dintre cele mai mari sărbători atât în biserica Catolică cât și cea  Ortodoxă. Sărbătoarea este cunoscută popular ca sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, Sântămăria sau Uspenia. Cu această ocazie se celebrează ziua în care Maria, mama Domnului Hristos a adormit în speranța învierii.

Chiar dacă Peste 2,2 milioane de români îşi serbează onomastica la 15 august, puțini dintre aceștia știu că la această data în anul 1248 este pusă piatra de temelie a Domului din Köln, sau că în anul 1534 la aceeași dată Ignațiu de Loyola întemeiază Ordinul iezuit, sau că în 1769 se naște Napoleon Bonaparte, împărat al Franței, sau că tot pe data de 15 august 1714 a decedat Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești.

Însă dintreDomnul Hristos toți aceștia foarte puțini știu că data de 15 august este stabilită ca zi de sărbătoare în mod convențional de către Biserică. Despre această sărbătoare nu găsim informații în Sfintele Evanghelii, ci numai in tradiţia Bisericii. Nu se cunoaște exact nici locul nici data la care Maria „a adormit în Hristos”. Aceaste subiecte sunt tratate în scrierile părinţilor bisericeşti ca: Patriarhul Modest al Ierusalimului, Gherman al Constantinopolului sau ale lui Ioan Damaschin.

Foarte puţini dintre toţi aceştia îşi mai aduc aminte de cuvintele memorabile Mariei rostite cu ocazia nunţii din Cana Galileei, atunci când s-a terminat vinul: „Să faceţi orice vă va zice.” Prin aceste cuvinte Maria recunoaşte mesianitatea Domnului Hristos precum şi faptul că El, Creatorul şi Mântuitorul lumii este în stare şi are soluţii pentru toate problemele sau neajunsurile făpturii umane.

Dragostea Domnului Hristos s-a exprimat cu atâta profunzime atunci cânt suferind teribila agonie a crucificării Sale, la piciorul crucii l-a văzut pe Ioan, susţinând-o pe Maria, mama Sa. Ea se întorsese la grozava scenă, nefiind în stare să mai stea departe de Fiul ei. Ultima lecţie a lui Isus a fost una de dragoste filială. El S-a uitat la faţa lovită de întristare a mamei Sale, apoi la Ioan, şi a zis: “Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta!” Ioan 19,27. Ioan a înţeles foarte bine cuvintele lui Isus şi încrederea sacră ce i-a fost acordată. El a luat-o îndată pe mama lui Hristos de la scena înfricoşătoare a Calvarului. Din ceasul acela el a îngrijit-o ca un fiu supus, luând-o acasă la el. Exemplul desăvârşit de dragoste filială al Domnului Hristos străluceşte mai departe prin ceaţa veacurilor fără să pălească. În timp ce îndura tortura cea mai aspră, El nu Şi-a uitat mama, ci a luat toate măsurile necesare pentru viitorul ei.

Aceeaşi grijă ocrotitoare este manifestată de Domnul Hristos faţă de fiecare fiintă unamă, de aceea putem să venim plin de încredere înaintea Sa, căci El este gata să vină în ajutorul nostru şi să ajungă la până la noi, acolo unde suntem fiecare dintre noi.

Mulţumim Doamne că ai făcut posibilă salvarea noastră !

 

“Respins pe pământ. Acceptat în cer”

MorganReverendul Doctor George Campbell Morgan s-a născut la o fermă din Tetbury, Anglia, în familia lui Welshman George Morgan, pastor baptist și Elizabeth Fawn Brittan . În 1873, în jurul vârstei de 10 ani Morgan a auzit pe DL Moody și pe  Ira Sankey pentru prima dată  cu ocazia unor conferinţe biblice, și efectul predicării lui DL Moody, combinat cu dedicarea părinții lui, a făcut o impresie atât de adâncă asupra tânărului Morgan, încât la vârsta  de 13 ani  el a predicat prima sa predică în Monmouth Methodist Church. Doi ani mai târziu el predica în mod regulat în capele din împrejurini, iar mai târziu în toată țara.

În 1883 a început să predea la Jewish Collegiate School, dar în 1886, la vârsta de 23, el a părăsit profesia de cadru didactic și s-a dedicat predicării și prezentării Studiilor  Biblice. Acest timp cât a lucrat ca profesor a fost un timp de criză și disperare, pe care el a numit-o “eclipsa”; a fost un moment de căutare de răspunsuri . După această perioadă de luptă, a citit și aprofundat tematic Sfintele Scripturi.  Morgan obişnuia să spună despre acest timp, “Biblia m-a găsit pe mine”. Pe 22 mai 1888 pe când susținea examenul de admitere pentru slujba de pastor la Wesleyan Methodist Church, Morgan a cedat emoțiilor cauzate de sala goală și sub privirile atente  ale celor trei examinatori prezenți a ratat examenul. Două săptămâni mai tărziu, numele său apărea pe lista celor care nu au fost admiși.

În cartea „A Man of the Word” Jill Morgan nora lui Campbell scrie despre acest episod: „După ce i-a telegrafiat tatălui său un singur cuvânt –respins– s-a aşezat la masa de lucru şi a scris în jurnal : „Totul pare sumbru, totuși El le știe mai bine!”.  Foarte curând a venit răspunsul din partea tatălui său: „Respins pe pământ. Acceptat în Cer. Semnat -Tatăl tău-!”  Aceste cuvinte au fost un nou avânt pentru tânărul evanghelist.  A devenit unul dintre marii predicatori ai lumii. Reputația sa ca predicator și interpret al Bibliei a crescut repede în toată Marea Britanie și s-a răspândit în Statele Unite. A slujit ca pastor la Westminster Chapel din 1904 până în 1919, şi din1933 până în 1943. La predicile lui participau în mod regulat mii de oameni. Succesul predicării sale era ascuns în viața sa de rugăciune, studiu și consacrare înaintea lui Dumnezeu. Despre el se poate spune; un om și o viață consacrate lui Dumnezeu.

Poate zilele acestea ai trecut printr-o situaţie mai grea din viaţa ta; sau poate te simţi singur şi descurajat. Poate că ai pierdut un examen sau poate ai picat la ceeace obişnuim să spunem “examenul vieţii”- indiferent în ce ar consta acest examen. Este posibil să te simţi izolat sau neapreciat sau poate cele mai bune efortulri ale tale şi intenţiile tale de bine sunt aspru criticate sau luate în râs. Nu uita aceste memorabile cuvinte prin care  Welshman George Morgan, tatăl înţelept şi-a încurajat fiul: Respins pe pământ. Acceptat în Cer. -Tatăl tău-!”.  Aceste cuvinte sunt adresate chiar ţie.

Iată un citat inspirat: „Este o lucrare a credinţei să te încrezi liniştit în Dumnezeu în ceasul cel mai întunecat, oricât de sever încercat şi bătut de furtună ai fi, şi să simţi că Tatăl nostru este la cârmă. Numai ochiul credinţei poate privi dincolo de circumstanţe şi poate preţui valoarea bogăţiilor veşnice”.(E.G.White,T4 526)

Aceste exemple de statornicie omenească în tăria puterii divine sunt o mărturie pentru lume despre corectitudinea făgăduinţelor lui Dumnezeu – despre continua prezenţă a Lui şi a harului susţinător. Când priveşte la aceşti oameni umili, nu poţi să nu înalţi o rugăciune de mulţumire pentru ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi şi nu poţi să nu te angajezei cu toată inima să trăeşti pentru Dumnezeu şi pentru semeni! Doamne ajută-ne şi pe noi!
(articol prelucrat după http://www.thewordforlife.org, http://en.wikipedia.org/wiki/G._Campbell_Morgan şi http://text.egwwritings.org)

 

“Tragedia Veacurilor” sau “Marea Luptă între Hristos şi îngerii Lui şi Satana şi îngerii lui”. E.G.WHITE.- format audio – mp3

marea luptaCartea „Tragedia Veacurilor” sau „Marea Luptă” de E.G. White  sau după titlul ei în original „The Great Controversy between Christand His Angels and Satan and His Angels” a schimbat şi încă schimbă vieţile a mii de oameni. Personal am fost cucerit şi transformat de mesajul profund al acestei cărţi. Autencitatea Scripturistică a mesajului acestei cărţi, explicarea pasajelor profetice ale Bibliei, prezentarea cu acurateţe a raportului trecutului, dar mai ales descoperirea evenimentelor viitoare, precum şi explicarea lor amănunţită fac din această carte un adevărat tezaur de cunoaştere descoperit prin inspiraţie divină,  pentru noi oamenii.

 

Iată doar câteva mărturii ale unor oameni care au fost „atinşi” de mesajul acestei cărţi:

„Eram un ateu. Credeam că nu există Dumnezeu. Dar m-am gândit să aflu câte ceva despre creştinism, despre Biblie. Cineva mi-a dat cartea „Tragedia Veacurilor”… care mi-a schimbat viaţa” (Clinton Wahlen , director asociat al Biblical Research Institute);

„Tragedia veacurilor, marea luptă dintre Hristos şi Satana m-a ajutat să înţeleg istoria, să înţeleg trecutul, prezentul şi viitorul aşa cum nimic altceva nu a reuşit să o facă. Aici este puterea acestei cărţi” (Clifford Goldstein, autor);

„Aş descrie „Tragedia Veacurilor” drept cea mai profundă carte scrisă vreodată, care a reuşit să explice ce se întâmplă în lumea aceasta şi evenimentele de la sfârşitul timpului” (Brad Thorp, preşedinte al reţelei de televiziune Hope Channel). (Sursa: http://www.carteaanului.ro/)

Şi, pentrucă şi viaţa mea a fost „atinsă” de mesajul acestei cărţi am hotărât să punem la îndemâna tuturor celor ce doresc conținutul cărții în format mp3.  Așa a renăscut un proiect misionar mai vechi,  la care am început să lucrăm ca o echipă,  câțiva colaboeditie specialaratori.   Împreună cu soţia Gabriela citim rând cu rând această carte, iar la munca de corectare și editare avem ajutorul deosebit din partea fratelui Cătălin T. Dorim să facem acest lucru pentru slava lui Dumnezeu și pentru a pune această carte la indemâna tuturor celor care doresc să asculte mesajul ei.

Bunul Dumnezeu să binecuvinteze pe toţi cei care şi-au pus „ pe inimă aceste lucruri” şi care se „îndeletnicesc în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta (lor) să fie văzută de toţi.” 1 Timotei 4:15. Rugaţi-vă ca bunul Dumnezeu să ne ajute să reuşim să finalizăm ceea ce am început!

Mulţumim pentru rugăciunile dumneavoastră !   (Savel Lupu)

 

 

„Ţara Peary”

boreal_aurora În nordul Groenlandei există o mare peninsulă care poartă numele „Ţara Peary”. În cursul unei expediții în 1892  Robert Edwin Peary traversează Groenlanda septentrională între fiordul Inglefield și țărmul de nord est al insulei, întorcându-se pe același drum după ce a străbătut o distanță de 2.200 kilometri, ocazie în catre pune denumirea noului teritoriu descoperit „Ţara Peary”. Până în anul 1900, Peary încheiase explorarea Groenlandei, descoperind și capul ei cel mai nordic, căruia i-a dat numele de Morris Jesup. După mai multe încercări nereușite, având ca însoțitori un negru și patru eschimoși atinge Polul Nord la 6 aprilie 1909. Este bine ştiut faptul că cea mai întunecată perioadă de timp se întâlneşte la Poli. Polul Sud nu are lumină solară 182 de zile în fiecare an iar Polul Nord, 176 de zile pe an. Chiar dacă din punct de vedrere ştiinţific există o specificitate foarte clară atunci când vorbim de Polul Nord geografic sau de Polul Nord magnetic precum şi de Polul Nord geomagnetic sau Polul Nord inaccesibil, pentru noi este un lucru foarte clar că la Poli este cea mai lungă noapte din an. Nu ştiu exact dacă astăzi ai avut parte de una dintre cele mai întunecate zile. Poate că da, poate că nu ! Adesea uităm că cea mai lungă perioadă de soare din an este tot la poli; şi de asemenea uităm că unele dintre cele mai spectaculoase fenomene atrmosferice se produc tot la poli. Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn în regiunile din proximitatea zonelor polare, ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru. Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală, în emisfera sudică, fenomenul poartă numele de auroră australă.polii pamantului

Dar dacă totuşi astăzi încerci să depăşeşti una dintre zilele întunecate, vreau să te încurajez spunându-ţi că „nu eşti singurul” dar nu uita niciodată „nu suntem singuri”. Iată un citat inspirat care susţine acest lucru: „Oricând şi în orice loc, în toate întristările şi în toate necazurile, când împrejurările sunt întunecoase şi viitorul este plin de tulburări, iar noi ne simţim fără putere şi singuri, Mângâietorul va fi trimis ca răspuns la rugăciunea credinţei. Împrejurările ne pot despărţi de orice prieten pământesc, dar nici împrejurarea, nici depărtarea nu ne pot despărţi de Mângâietorul ceresc. Oriunde am fi, oriunde am merge, El Se află totdeauna la dreapta noastră ca să ne sprijine, să ne ajute, să ne ridice şi să ne îmbărbăteze.” (H.L.L669) Şi mai este ceva. Însuşi Domnul şi Mîntuitorul noastru Isus Hristos declară cu toată inima: „„Pe cel ce vine la Mine, nu-1 voi izgoni afară” (Ioan 6,37).

În toate încercările noastre, avem un ajutor care nu lipseşte niciodată. El nu ne lasă să luptăm singuri cu ispita, să ne batem cu răul şi să fim în cele din urmă zdrobiţi sub poveri şi întristare. Cu toate că acum este ascuns de privirea muritorilor, urechea credinţei poate auzi glasul Lui, zicând: “Nu te teme; căci Eu sunt cu tine”. “Eu sunt cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor.” (Apoc. 1,18). Am suferit întristările tale, am trecut prin luptele tale, am dat piept cu ispitele tale. Cunosc lacrimile tale; şi Eu am plâns. Cunosc chiar şi durerile prea adânci pentru a fi rostite la urechea unui om. Să nu crezi că eşti singur şi părăsit. Deşi suferinţa ta nu mişcă nici o coardă sensibilă în vreo inimă de pe pământ, priveşte la Mine şi vei trăi. “Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile; dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul care are milă de tine” (Is. 54,10).

Oricât de mult şi-ar iubi un păstor oile, el îşi iubeşte mai mult fiii şi fiicele. Isus nu este numai Păstorul nostru. El ne este şi “Părinte veşnic”. Şi El zice: “Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl, şi cum cunosc Eu pe Tatăl” (Ioan 10,14.15). Ce sublimă declaraţie! Singurul Fiu, Acela care este la sânul Tatălui, Acela despre care Dumnezeu a declarat că este “Omul care Îmi este tovarăş!” (Zah. 13,7), această legătură care există între El şi veşnicpastorul-cel-bunul Dumnezeu este luată ca model, pentru a arăta relaţia dintre Hristos şi copiii Săi de pe pământ!

Isus ne iubeşte pentru că noi suntem darul Tatălui Său şi răsplătirea lucrării Sale. El ne iubeşte ca pe copiii Săi. Cititorule, El te iubeşte. Cerul însuşi nu poate da nimic mai mult, nimic mai bun. De aceea, ai încredere!”(H.L.484).

Închei astăzi cu frumoasele cuvinte din Psalmi 84:6 „Când străbat aceştia valea plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări”. Înt-o bună zi , împreună cu toți credincioșii din toate timpurile vom fi “ACASA” în acea ţară pregătită de Domnul nostru Isus Hristos!  Bunul Dumnezeu să te ajute şi pe tine şi bunul Dumnezeu să mă ajute şi pe mine să fim, într-o bună zi, cu toţii, “ACASA” !

 

 

“Frumos la vremea lui”- Eclesiastul 3.11

Flori de ciresUnul dintre cele mai speciale daruri pe care fiinţa umană, le-a primit de la Dumnezeu, încă din anii copilăriei este şi capacitatea de a intui şi a percepe, de a admira şi analiza şi de ce nu de a creea  „ceva frumos”. Putem vorbi astfel despre copii noşri ca fiind „cei mai frumoşi”, putem vorbi despre persoane frumoase, flori şi peisaje frumoase şi lista poate continua… Atunci când încercăm să categorisim o persoană sau un lucru atribuindu-i epitetul de „frumos” sau de „urât” de fapt noi facem o anumită comparaţie în mintea noastră, comparaţie bazată pe anumite preconcepţi dar şi aşteptări, bazată pe nişte informaţii şi criterii de datare pe care le deţinem, dar și gusturi și preferințe inoculate in mintea noastră, din exterior. De cele mai multe ori însă „frumosul” a fost şi este determinat de concepţia filozofică a timpului şi de patimile şi ambiţiile din inima umană.  Unele dintre cele mai frumoase capodopere de artă aparțin lui Michelangelo şi Leonardo da Vinci.Wikipedia notează:Michelangelo Buonarroti, a fost, alături de Leonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de vârf a Renașterii italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură și arhitectură. A scris și poezii, în special în genul sonetului și madrigalului.” Chiar dacă din punct de vederea al desktop-florirealizărilor artistice Michelangelo Buonarroti a uimit lumea cu geniul său, totuşi puţini ştiu că în mod particular Michelangelo avea un mod de viață dezordonat, atunci când este vorba de relaţia cu marchiza Vittoria Colonna de Pescara căreia i-a dedicat mai multe sonete, şi nu doar atât. Cele mai multe dedicaţii au fost oferite în schimb unora dintre tinerii care i-au slujit ca modele în lucrările sale, marcând astfel un comportament reprobabil şi murdar care însă nu a fost recunoscut niciodată. Analizînd astfel de situaţii te întrebi pe bună dreptate; oare „frumosul” mai este „frumos”!?   Totuşi lui Michelangelo  îi sunt atribuite cuvintele: „În fiecare bloc de marmură se ascunde o statuie, iar sarcina sculptorului este să o găsească.” Unii dintre noi, nu reuşesc să distingă în blocul de marmură viitoarea capodoperă şi chiar dacă reuşesc nu toţi au talentul de a şi preface blocul de marmură într-o capodoperă. Ca părinţi, ne este încredinţată ocazia de a crea o capodoperă cu fiecare din copiii pe care i-am primit de la Dumnezeu. Atunci când ni se naşte un copil, avem în faţa ochilor ceva mai de preţ şi mai valoros decât tot ce este în lume. Dumnezeu deja lucrează pentru a-l transforma pe acest „pui de om” într-un „ostaş” al lui Hristos şi un moştenitor al Împărăţiei lui Dumnezeu. Pentru sute de ani, singura modalitate de a păstra chipul cuiva era de a-i comanda portretul la un pictor talentat. Astăzi, “era” fotografiei digitale aproape a trecut, deoarece am început să stocăm  amintiri ale oamenilor şi locurilor din viaţa noastră sub format 3D sau holograme şi adesea se întămplă ca tinerii şi nu doar ei să petreacă mai m ult timp în lumea virtuală decât în cea reală. Într-o astfel de lume, în care cele mai elementare noţiuni de „curat” şi „frumos” sunt atât de pervertite, în care adevăratele valori sunt trecute ca non-valoare iar minciuna, frauda, grotescul şi imoralitatea, sunt considerate ca valori supreme, ce şansă mai au copii noştri de a creşte pentru slava lui Dumnezeu?flori-de-toamna Într-o bună zi, lumea aceasta cu tot ce este în ea va fi nimicită prin foc; singurul lucru care va avea valoare  netrecătoare va fi caracterul pe care copiii noştri şi-l vor forma în timpul vieţii. Este şansa dar şi responsabilitatea noastră, ca părinţi, să ne ajutăm copiii în formarea caracterelor lor. Ce privilegiu dar şi ce responsabilitae apasă pe umerii noştri!  Domnul să ne-ajute să ne asumăm această sarcină artistică, ştiind că noi nu modelăm o lucrare de artă care într-o zi va dispărea, ci o adevărată capodoperă pentru veşnicie.

 

Yerushalayim Shel Zahav

rosii Era în data de 26 septembrie 1830; colonelul Robert Gibbon Johnson stătea pe treptele tribunalului din Salem. O mare mulțime de oameni s-au adunat pentru a-l vedea si auzi. Numele orașului “Salem”, poate fi derivat  din cuvântul ebraic (שָׁלוֹם) „shalom, însemnând „pace, bunăstare, prosperitate”. El a aparut în fața mulțimii adunate în orașul „păcii” ținând în mână câteva fructe roșii care erau considerate otrăvitoare. Nimeni nu îndrăznise pănă atunci să mănânce astfel de fructe. Purtau numele „love-apple” sau cum era numit în Europa „wolf peach”. Erau folosite doar pentru ornament si ca simbol al curțeniei sau al dragostei iar din frunzele plantei în Europa se făcea otravă pentru lupi. Colonelul a arătat mulțimii fructele si fără să spună  multe cuvinte a mâncat unul, apoi altul și în fine al III-lea. Toți se așteptau să-l vadă cum cade în agonie…  Dimpotrivă colonelul râdea si facea glume pe seama indrăgostiților care îl priveau cu uimire și așteptau să-l vadă mort.  Nu s-a întamplat nimic, iar temutul fruct a ajuns pe mesele tuturor.rosii galbene

Deși istorioara colonelului Robert Johnson  este ilustrativă totuși din punct de vedere botanic „love-apple” sau „wolf peach” este un fruct, nativ din sudului Americii de Nord și nordului Americii de Sud, având un areal natural de extindere din centrul Mexicului pînă în Peru. Originea cuvantului „tomate” se află în “tomatl”, împrumutat din nahuatl, limba folosita de populația aztecă. Astăzi ocupă locul doi, după cartof, între legumele utilizate în bucătărie, fiind cultivat pe o suprafață de aproximativ 3 milioane de hectare, adică o treime din terenul consacrat cultivării legumelor. Pentru foarte mult timp „love-apple” sau „wolf peach” a fost considerat otrăvitor, deoarece se încerca consumul frunzelor care se ştie că sunt otrăvitoare conţinând o gamă de componente toxice numite generic alcaloizi.  În elanul lor, stimulați de senzatii tari, unii au încercat și frunzele şi „alte fructe” care semanu cu roșiile și în curând au descoperit că unele sunt fatale. Responsabilitatea ca şi în cazul cartofului este –  depinde ce alegi să mănânci.

pomul-vietiiConsumul de suc de roșii poate reduce riscul afectiunilor cardiovasculare, stimuleaza metabolismul si sistemul imunitar, previne cancerul, regleaza nivelul de colesterol din sange si este un anti-inflamator natural atât de bun pentru osteoporoză, artrită sau alte boli inflamatorii. Sucul de rosii contine si vitaminele K, B1, B2, B5, B6, potasiu, magneziu, fier si fosfor. De asemenea, in sucul de rosii se gasesc si alte minerale precum sodiu, mangan, curpru, zinc si crom.

Unii aleg să „mănânce” doar „funze” şi acestea nu satură niciodată , ba din potrivă de multe ori sunt dăunătoare, chiar fatale.  Este adevărat că „frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor.”  (Apocalipsa 22:2), dar acolo este vorba de frunzele pomului vieţii. Iată ce este scris în Scrisoarea 17,1902, E.G.White: „ Sfinţirea şi neprihănirea noastră sunt Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că el este hrana spirituală. A-l studia înseamnă a mânca frunzele pomului vieţii… Cuvântul lui Dumnezeu conţine hrana divină care satură foamea după mâncarea spirituală.” Din păcate această categorie nu doar că se hrănesc cu „frunze” dăunătoare ci devin un fel de agent patogen recomandând aceste „reţete” semenilor lor.

Alţii aleg să să consume în fiecare dimineaţă şi seară „hrană proaspătă” aleasă cu grijă dintre  noianul de provocări la care suntem expuşi zi de zi. Iată un citat inspirat: „Deşi perioada lucrării Sale publice a fost scurtă, El Şi-a îndeplinit misiunea pentru care venise. Cât de impresionante erau adevărurile pe care le învăţa! Cât de completă lucrarea vieţii Lui! Ce hrană spirituală împărţea zilnic când prezenta pâinea vieţii la mii de suflete flămânde! Viaţa Lui era o slujbă vie pentru lume. Nu a promis nimic fără să şi împlinească. Cuvintele vieţii erau prezentate cu atâta simplitate, încât şi un copil putea să le înţeleagă. (MMY – 466)

Din păcate persoanele care aleg să aparţină aceastei categorii sunt pe zi ce trece tot mai puţini. Oraşul păcii („ירושלים של זהב‎, Yerushalayim Shel Zahav, Ierusalimul lui Dumnezeu) într-o bună zi îşi va deschide porţile aşa cum scrie proorocul Isaia în cap.26:2 „Deschideţi porţile, ca să intre neamul cel neprihănit şi credincios.”  Eu sper şi chiar vreau să fiu printre cei care vor trece porţile! Dar tu ?  Depinde cu ce alegi să te hrăneşti !ierusalimul ceresc

O, cercetaţi Biblia cu inima plină de o foame după hrană spirituală! Săpaţi în Cuvânt aşa cum un miner sapă în pământ pentru a găsi vâna de aur. Nu renunţaţi la cercetarea voastră până când nu aţi învăţat despre relaţia voastră cu Dumnezeu şi despre voinţa Lui cu privire la voi. (YI, 24 iulie 1902)

Deschideţi Biblia celui ispitit, care se luptă, şi citiţi-i iar şi iar făgăduinţele lui Dumnezeu. Acestea vor fi pentru el ca frunzele pomului vieţii. Continuaţi-vă cu răbdare eforturile până când, cu bucurie plină de recunoştinţă, mâna tremurândă se prinde de speranţa răscumpărării prin Hristos. (Te 128)

Bunul Dumneze să te ajute şi pe tine şi bunul Dumnezeu să mă ajute şi pe mine !

Încredere în Dumnezeu

„Cu deplină încredere în Dumnezeu, Isus a luat cele câteva pâini; şi cu toate că ele ar fi fost prea puţine chiar pentru mica grupă a ucenicilor Săi, El nu i-a chemat să mănânce, ci a început să le împartă, spunându-le să-i servească pe oameni. Noi suntem în stare să dăm altora numai ceea ce primim de la Hristos şi nu putem primi decât dacă dăm altora. Hrana s-a înmulţit în mâinile Lui şi mâinile ucenicilor întinse către Hristos, care este PâineaVieţii, nu erau niciodată goale. Cantitatea aceea mică a fost îndestulătoare pentru toţi”. (DA 370)

„Poate că aveţi reţineri să înaintaţi, dar mergeţi înainte cu încredere în Dumnezeu, aducând în lucrarea Sa o experienţă nouă şi sinceră şi o inimă plină de credinţa care lucrează din iubire şi curăţeşte sufletul. Dacă însetaţi după apa vieţii, cereţi-o de la Domnul Hristos, iar El vă va da să beţi din apa vieţii, pe care o dă fără plată. El va fi pentru voi ca un izvor de apă ce ţâşneşte în viaţa veşnică”. (Scrisoarea 9,1899)

„Voi sunteţi proprietatea lui Isus Hristos. El v-a cumpărat cu un preţ infinit pentru El. Voi sunteţi ai Săi prin creaţiune şi răscumpărare. Deşi speranţa voastră cu privire la cer se clatină uneori, totuşi voi ştiţi în cine vă încredeţi. Nădejdea voastră se află numai în meritele lui Isus Hristos. Privind la Isus prin credinţă, încrezându-vă în meritele Sale, îndoielile cu privire la iubirea Sa vor dispărea ca roua în faţa soarelui de dimineaţă”.( TSB 49)

„În pustie, când se isprăviseră toate merindele, Dumnezeu i-a trimis poporului Său mană din cer; aveau în fiecare zi hrană îndestulătoare. Lucrul acesta trebuia să-i înveţe că, atâta timp cât aveau încredere în Dumnezeu şi urmau căile Lui, El nu-i uita”. (Evangh. 191)

„Cercările cele aspre, îndurate prin harul lui Dumnezeu, dezvoltă răbdare, vigilenţă, putere morală, cum şi o profundă şi dăinuitoare încredere în Dumnezeu”. (Fapt.Apost. 469)

Domnul Hristos în lucrarea Lui de a împlini nevoile trecătoare ale mulţimii înfometate, este cuprinsă o învăţătură spirituală profundă pentru toţi copii Săi de pe acest pământ. Hristos a primit pâinea vieții dar și pâinea pentru hrana zilnică de la Tatăl, El a împărţit-o ucenicilor, aceştia au dat-o mai departe mulţimii, iar oamenii au dat unii altora. În felul acesta, toţi cei care sunt uniţi cu Hristos vor primi de la El pâinea vieţii și hrana zilnică şi o vor împărţi altora. Această nădejde ne animă sufletele, ne luminează porțiunile întunecate din viață și ne dă curaj să ducem lupta credinței înainte. Să nu uităm niciodată că suntem parte a unui comflict care a izbucnit în ceruri, dar care prin păcatul lui Adam dar și al nostru s-a cuibărit tot mai mult pe acest pământ. Pentru fiecare om se luptă îngerii buni şi îngerii răi. Aceasta este o luptă reală. Luptele în care noi suntem prinşi nu sunt lupte în care ne prefacem că luptăm. Noi avem să dăm piept cu adversarii cei mai puternici şi rămâne pe seama noastră să hotărâm cine să câştige. Noi trebuie să ne găsim puterea acolo unde şi-au găsit-o primii ucenici. “Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri.” “Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei” “Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt”(Fapte. 1,14;2,2.4).Bunul Dumnezeu să trimită Duhul Sfânt peste biserica Sa și astfel plini de încredere să putem să ducem lupta credinței până la capăt !

 

“CRUX”

Pe când primele licăriri ale dimineții se ridicau peste oceanul de întuneric şi ceaţă ce ne-a înveşmântat tot drumul de la capitala Windhoek până în îndepărtatul trib Mafwe din regiunea Katima Mulilo din Caprivi, după ce am parcurs mai bine de 1500 Km prin deşertul Kalahari eram deja pe malurile fluviului Zambezi. În timp ce începeau să licărească primele focuri prin jungla africană, iar de după tufişuri se iveau chipuri speriate de copii, din imensitatea de intuneric brăzdată doar de farurile  maşinilor, deodată s-au auzit glasuri de copii cântând. O melodie  plăcută, izbucnită din piepturile a zeci de copii, cântată cu speranţă, cu lacrimi şi cu dor. Chiar dacă au dormit în junglă sau în cel mai bun caz, pe undeva în vreo colibă, chiar dacă nu au mâncat nimic de câteva zile, chiar dacă cei mai mulţi sunt bolnavi de malarie sau SIDA ei totuşi cântau din toată inima. Cântecul lor parcă ne-a trezit la realitate.

Parcursesem tot acest drum înghesuiţi în două maşini, pline cu saltelele de dormit, saci cu haine, pături, detergenţi şi alimente. În sfârşit ajunsesem. Eram “acasă” la centrul de misiune “Mulimu wa Babalela”. În momentul în care am coborât din mașini și am auzit glasul acelor copii adunați spre a se închina, într-un gest reflex am ridicat ochii spre cer. Imensitatea cerului bleumarin- albastru presărată cu mii de stele, desfășura în fața noastră un tablou unic, de o splendoare uimitoare. În mijlocul acestui tablou măreț străjuia ca o garanție a biruinței „CRUCEA SUDULUI.”; mare, strălucitoare, impresionantă!

Constelația CRUX cum mai este numită „CRUCEA SUDULUI” în sine constă din patru stele strălucitoare și 19 stele care au dimensiuni şi străluciri diferite. Chiar dacă Ptolemeu menționează constelația în Almages-ul său  prima apariție ca și ”Crux” o avem pe hărțile lui Petrus Plancius și Jodocus Hondius, în 1598 și 1600, ambii navigatori. De asemenea Amerigo Vespucci în timpul expediției sale către america de Sud, în 1501, a cartografiat stelele lui Crux deoarece două dintre stelele constelaţiei (Acrux și Gacrux) sunt utilizate pentru a marca sudul. Urmând linia definită de cele două stele, respectiv 4,5 distanțe dintre ele, ajungem la acel punct care marchează Polul Sud Ceresc. Pentru mii de ani „CRUCEA SUDULUI” a fost şi încă mai este un ghidaj esențial pentru navigație.

În acea dimineaţă răcoroasă, pe când ziua biruia tot mai mult întunericul nopții unul din refrenurile cântării înălţate de copii, mi s-a părut cunoscut: „…drumul slavei trece și pe la cruce…”  Ceea ce a infăptuit Isus Hristos – Domnul nostru la Golgota rămâine pentru veșnicii  „garanția mântuirii noastre” şi  în acelaşi timp constituie „ghidul perfect” esenţial pentru a naviga în siguranţă pe marea infuriată a  acestei lumi şi a ajunge într-o bună zi “ACASĂ”

Iată un citat inspirat: „Datorăm chiar şi viaţa aceasta pământească morţii lui Hristos. Pâinea pe care o mâncăm este cumpărată prin trupul Lui frânt. Apa pe care o bem este cumpărată prin sângele Lui vărsat. Nimeni, sfânt sau păcătos, nu mănâncă hrana zilnică fără a se hrăni cu trupul şi sângele lui Hristos. Crucea de pe Calvar este gravată pe fiecare pâine. Se oglindeşte în fiecare izvor de apă. Toate acestea le-a spus Isus când a rânduit simbolurile marii Sale jertfe. Lumina care străluceşte de la serviciul de împărtăşire din camera de sus sfinţeşte hrana pentru viaţa noastră zilnică. Masa familiei ajunge ca masa Domnului şi fiecare masă e un act sfânt.” (E.G: White. DA.661)

Să ne plecăm în umilinţă înaintea Lui să-I aducem slavă şi laudă pentru tot ce a făcut El pentru noi şi copii noştri. A lui să fie slava în vecii vecilor !

 

„Atât de real, atât de dureros!”

În timp ce filma într-o liniște deplină luna care se ridica peste satul adormit,  a observat un pui mic de porumbel ce dormea linistit într-un ghiveci cu flori așezat pe pervazul ferestrei de la casa părintească. Considerând scena demnă de imprimat pe peliculă, cu foarte mare atenție a îndreptat camera de filmat spre porumbel.

În acel moment a avut parte de unul dintre cele mai stranii și dureroase episoade filmate vreodată. Fără nici un zgomot, o mică făptură ciudata a aterizat lângă ghiveci pe pervaz, și de acolo, tiptil, fără să fie auzită, fără să fie observată, acea arătare ciudată s-a apropiat de puiul de porumbel și cu un tact diabolic a început să-i sugă sângele. Puiul de porumbel nici măcar nu s-a trezit ci a căzut deodată la pământ unde s-a mai zbătut un timp. Saliva liliacului vampir conține substanțe anticuagulante și este purtător al virusului turbării; așa că micul pui de porumbel nu a avut nici cea mai mică șansă. Prin rana deschisă a pierdut tot sângele și a murit. Probabil celor mai multi dintre noi nu ne plac nicidecum liliecii. Sau ştiu eu… poate ca da?!

Două dintre aceste specii, Diphylla ecaudata – liliacul-vampir cu picioare păroase şi liliacul-vampir cu aripi albe, Diaemus youngi, preferă, spun specialiştii, sângele păsărilor. Specia care consumă sângele mamiferelor – şi care atacă, ocazional şi omul – este liliacul-vampir comun, Desmodus rotundus. Liliacul-vampir comun are aproape 9 cm lungime și cântăreşte cca 60 grame. Deși cele mai multe specii de lilieci şi-au pierdut abilitatea de a se deplasa pe sol, vampirul comun este capabil să meargă pe sol, și astfel se apropie de victimele sale.

De obicei umblă după hrană noaptea. Un liliac-vampir alege să se „ospăteze” din aceeaşi pradă, timp de mai multe ori la rând, marcând victima cu urină pentru a o putea localiza şi în noaptea următoare. Au un „principiu” bine stabilit – “fiecare cu victima lui.” Un liliac care “şi-a marcat” o pradă nu lasă alţi vampiri să muşte şi ei din acelaşi animal. Rareori pot fi observaţi doi lilieci hrănindu-se din aceeaşi gazdă şi, de obicei, sunt mama şi puiul. Vampirul alege un loc de pe gâtul animalului şi face o mică incizie cu dinţii săi foarte ascuţiţi. Sângele este împiedicat să se închege, datorită unor compuşi anticoagulanţi din salivă. Liliacul linge sângele care se prelinge din rană, infectând de multe ori victima cu virusul de rabie. Uneori  se hrăneşte câte 30 de minute în şir, până când ajunge efectiv atât de îmbuibat, încât cu greu poate să zboare. Atunci ia o pauză şi aşteaptă ca organismul său să proceseze sângele (ceea ce se întâmplă rapid, mai ales datorită rinichilor, care elimină repede apa) astfel încât să îşi poată lua zborul spre adăpost.

Virusul rabic întâlnit la vulpi, lupi, felinele sălbatice, câini şi la multe alte mamifere, inclusiv la lilieci nu doar la liliacul- vampir, migrează de-a lungul nervilor periferici către sistemul nervos central, atacând creierul şi producând aproape invariabil moartea, în cazul în care nu s-a administrat vaccinul anti-rabic curând după ce omul a fost muşcat.

Din păcate istoria micului pui de porumbel se repetă din punct de vedere spiritual de atâtea ori cu cei mai scumpi și drăgălași copii, chiar și în casele noastre, sub privitrea îngăduitoare a părinților, și ce este mai dureros câteodată cu acordul lor. Nu este nevoie să dau exemple deoarece stiți și dumneavoastră de câte ori în mod direct sau indirect ați neglijat sau chiar aprobat furișarea „marelui vrăşmaş spiritual” chiar în sânul familiei dumneavoastră. Este atât de straniu și atât de ciudat cum „marele  amăgitor” se strecoară chiar lângă copiii noști și încearcă dacă este posibil să înșele şi părinți și copii, în egală măsură pe toată lumea. Iată câteva gânduri inspirate: „Părinţii să facă tot ce stă în puterea lor să le dea copiilor orice învăţătură ca să-şi poată preda inimile lui Dumnezeu… Părinţi, aceasta este lucrarea voastră. – Părinţi, lucrarea voastră este de a dezvolta în copii răbdare, fidelitate şi dragoste adevărată. Lucrând în mod corect cu copiii pe care vi i-a dat Dumnezeu, îi ajutaţi să pună temelia unui caracter curat şi bine echilibrat. Voi întipăriţi în mintea lor principiile pe care într-o zi le vor urma în propriile lor familii. Rezultatul eforturilor voastre bine direcţionate va fi văzut pe măsură ce îşi vor conduce familiile lor pe calea Domnului.” (R&H. 6 iunie, 1899). 

Ca părinte mă doare inima ca nu cumva și copilul meu să fie următoarea victimă… De aceea haideți ca împreună zi și noapte să veghem lângă copii noștri! Și bunul nostru Tată ceresc să ne păzească pe toți ! Iacov 4:7 “Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.”

(Lupu Săvel)

 

 

Anunţuri:

  1. Să nu uităm  de ora specială pentru studiu şi rugăciune de luni seara.
  2. Te aşteptăm cu drag în fiecare dimineață la ora 7, chiar în locul unde te aflii să faci parte din lanțul rugăciunii, care odată cu fusul orar înconjoară pământul.
  3. Pasajul Biblic corespunzator fiecarei zile poate fi ascultat la http://tineretmoldova.ro/biblia/10/10-16.MP3.

 

Pentru contact folosiți formularul de mai jos:

Numele (obligatoriu)

Adresa email (obligatoriu)

Subiect

Mesaj

 

VN:F [1.9.22_1171]
Cum ți-a plăcut articolul?
Rating: 8.6/10 (7 votes cast)
Pagina pastorului, 8.6 out of 10 based on 7 ratings
Share

Comentarii inchise